Oftalmopediatria este ramura care se ocupă cu diagnosticul și tratamentul afecțiunilor oftalmologice la copii. Intervalul 0 – 7 ani este perioada definitorie în ceea ce privește sistemul vizual al copilului și relația ochi-creier, motiv pentru care primul screening vizual ar trebui realizat cât mai devreme, chiar de la naștere, de către un medic neonatolog. Acesta poate înlătura suspiciunea existenței unei patologii oftalmologice. Următorul consult oftalmologic este recomandat să se realizeze în primul an de viață, între 6 și 12 luni, apoi între 1 și 3 ani, 5 și 6 ani. După această perioadă, evaluările oftalmologice ar trebui să se realizeze la un interval de cel puțin un an, maximum doi. Să le luăm pe rând.
La naștere, bebelușul este foarte sensibil la lumină și poate distinge doar formele și siluetele aflate în imediata lui apropiere (vederea periferică). Vederea centrală începe acum un lung proces de dezvoltare. Astfel, în primele luni de viață, bebelușul preferă obiectele colorate, aflate cât mai aproape de el.
Între vârsta de două și patru luni, datorită dezvoltării coordonării vizuale, copilul începe să focalizeze și să urmărească cu privirea obiectele aflate în mișcare.
Între vârsta de cinci și opt luni, bebelușii își dezvoltă abilitatea de a vedea în profunzime, adică de a observa obiectele aflate mai departe de ei. Tot acum copiii încep să perceapă lumea într-o variantă tridimensională (3D). În această perioadă, micuții încep să recunoască chipul părinților și să le zâmbească. Pot observa obiectele din mediul înconjurător atunci când privesc pe fereastră și pot distinge culorile.
În ultimul trimestru al primului an de viață, adică între nouă și 12 luni, copiii pot aprecia destul de bine distanța dintre obiecte, încep să prindă obiectele cu mâna și să le tragă spre ei.
Până la vârsta de șapte ani vederea copiilor se îmbunătățește constant și progresiv. Din acest motiv este extrem de importantă evaluarea oftalmologică periodică.
